Înregistrarea actelor de stare civilă ale cetăţenilor români încheiate în străinătate
Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite în străinătate la autorităţile locale competente, se transcriu, obligatoriu, în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului ori extrasului de stare civilă.
Cererea de transcriere se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu al solicitantului şi se face în nume propriu, prin împuternicit cu procură specială.
Documentele administrative emise de autorităţile străine, prezentate pentru înegistrarea în registrele de stare civilă române, precum şi traducerile acestora, care sunt făcute la un notar public din străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5.10.1961 se apostilează;
b) documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supraleglizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) documentele care nu se regăsesc în una dintre situaţiile anterioare se supralegalizează.
Cererea de transcriere este însoţită de certificatul sau extrasul de stare civilă eliberat de autorităţile străine, în original, fotocopie şi traducere legalizată, precum şi, după caz, de următoarele documente:
a) fotocopii ale certificatelor de naştere şi de căsătorie, fotocopii ale actului de identitate sau paşaportului, după caz;
b) declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean român, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situaţia în care în certificatul/extrasul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soţilor după căsătorie;
c) declaraţia din partea părintelui care solicită transcrierea certificatului de naştere al copilului, în cazul în care părinţii acestuia au domicilii diferite;
d) declaraţia din partea titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit.
